De David Israel • 19 noiembrie 2026

Ierusalim, 19 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Miercuri, Iordania a inaugurat lucrările la unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din istoria sa. Schema de desalinizare și transport al apei de mare este menită să atenueze una dintre cele mai grave crize de apă din lume și să reducă dependența regatului de furnizorii externi, în principal de Israel.

Prințul Faisal bin Hussein, fratele regelui Abdullah al II-lea, a lansat Proiectul Național de Transport al Apei în cadrul unei ceremonii desfășurate în portul Aqaba de la Marea Roșie. A participat prim-ministrul Jafar Hassan. Publicațiile de știri israeliene au estimat costul la aproximativ 6,6 miliarde de dolari.

O uzină din Golful Eilat (Aqaba) va produce anual aproximativ 300 de milioane de metri cubi de apă potabilă, reprezentând circa 40 la sută din necesarul de apă potabilă al Iordaniei. O conductă de 417 kilometri (259 de mile) va transporta apa spre nord, către capitala Amman, stațiile de pompare ridicând-o la altitudini de până la 1.100 de metri. Sunt prevăzute instalații solare care să asigure circa 30 la sută din energia electrică a proiectului.

Un consorțiu condus de dezvoltatorul francez Meridiam, alături de Suez Group ca partener tehnic și operațional, implementează proiectul. Dreptul de proprietate va fi transferat guvernului iordanian la 26 de ani de la începerea exploatării. Construcția este estimată să dureze circa patru ani, apa urmând să curgă la sfârșitul anului 2030.

Ministrul apelor, Raed Abu Soud, a declarat că finanțarea a demonstrat încrederea internațională în climatul de investiții din Iordania. Hassan a numit proiectul drept cel mai mare proiect strategic al țării și a afirmat că acesta va consolida securitatea apei și independența regatului. El a mulțumit Statelor Unite, Uniunii Europene, Germaniei și Franței pentru sprijinul acordat.

Momentul ales este semnificativ pentru Israel. În baza tratatului de pace din 1994, Israelul furnizează Iordaniei 50 de milioane de metri cubi de apă pe an. O înțelegere din 2021 a adăugat o cantitate similară, dar aceasta nu a mai fost reînnoită după expirarea sa la sfârșitul anului 2025. Presa israeliană asociază lansarea proiectului cu tensiunile dintre cele două țări, care s-au adâncit în timpul războiului din Gaza.

Analiștii israelieni descriu proiectul drept o potențială pierdere a unei pârghii strategice pentru Israel, remarcând că producția uzinei ar fi de aproximativ șase ori mai mare decât cantitatea suplimentară de apă pe care Iordania o primea anual din Israel. Cu cât Iordania are nevoie de mai puțină apă din Israel, cu atât mai puțin poate Israelul să folosească apa ca pârghie diplomatică.

Proiectul vine, de asemenea, în urma deciziei Iordaniei de a renunța la acordul „apă contra energie”. În cadrul acelui plan, Iordania ar fi urmat să construiască capacități solare pentru a furniza energie electrică Israelului în schimbul a 200 de milioane de metri cubi de apă desalinizată anual. Acordul a fost abandonat în noiembrie 2023, din cauza războiului din Gaza.

Comentatorii israelieni sunt precauți în privința declarațiilor privind independența și subliniază că tranziția nu se va produce rapid. Proiectul se află într-o etapă incipientă, iar prima livrare de apă este la mai bine de patru ani distanță. Chiar și atunci, obligațiile din tratatul din 1994 rămân în vigoare, iar Iordania depinde în continuare de Israel pentru gaze naturale. Unii observatori israelieni văd proiectul mai degrabă ca pe un răspuns la o dispută sensibilă decât ca pe o ruptură definitivă.

Organizațiile de mediu au ridicat alte îngrijorări. Criticii susțin că schema intensivă din punct de vedere energetic ar putea consolida cererea de gaze fosile, deși instalațiile solare planificate sunt menite să acopere o parte din necesarul de energie electrică.

Amploarea nevoilor Iordaniei explică urgența. Regatul se numără printre cele mai aride țări din lume, iar populația sa a crescut semnificativ din cauza refugiaților. Sistemul de transport a fost discutat ani la rând și fusese programat inițial pentru finalizare până în 2027, astfel că termenul din 2030 reflectă întârzieri semnificative.

Pentru Iordania, începerea lucrărilor reprezintă o declarație politică, dar și o realizare inginerească de referință. Pentru Israel, aceasta semnalează faptul că Ammanul se pregătește pentru un viitor în care va avea mai puțină nevoie de apa israeliană. Câtă influență va pierde efectiv Israelul va depinde de respectarea termenelor prevăzute pentru livrarea proiectului, lucru departe de a fi sigur, având în vedere întârzierile de până acum.