De David Israel • 3 noiembrie 2026
Ierusalim, 3 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Un nou raport susține că manualele de istorie și politică din școlile secundare germane oferă elevilor o imagine distorsionată a conflictului israelo-palestinian. Acesta afirmă că manualele minimizează violența palestiniană împotriva civililor israelieni și preocupările de securitate care modelează politica israeliană.
Raportul a fost elaborat de Fundația Amadeu Antonio și Mideast Freedom Forum. Acesta a analizat 16 manuale de istorie și politică utilizate în școlile secundare din Berlin și Brandenburg. Autorii au constatat că materialul este inadecvat și adesea părtinitor în modul în care prezintă Israelul.
Conform raportului, A doua Intifadă este în mare măsură ignorată în materialul educațional, iar Hamas este reprezentată necritic. De asemenea, raportul menționează că manualele cântăresc diferit victimele palestiniene și cele israeliene.
Critica centrală a raportului vizează modul în care manualele explică eșecul eforturilor de pace. Acesta afirmă că manualele dau adesea vina pe Israel pentru acel eșec. Construirea așezărilor, bariera de securitate și respingerea de către Israel a dreptului palestinian la întoarcere sunt prezentate ca obstacole în calea păcii, dar terorismul palestinian împotriva civililor israelieni nu este prezentat astfel. În opinia autorilor, această omisiune îi lasă pe elevi fără contextul necesar pentru a înțelege de ce a construit Israelul bariera sau de ce a adoptat aceste politici de securitate.
Raportul indică, de asemenea, o problemă dincolo de pagina tipărită. Profesorii din școlile germane tind, conform relatărilor, să evite discutarea despre Israel la clasă, temându-se de dezbateri pe care nu le pot gestiona. Dacă este așa, elevii ar putea primi puține corecții pentru oricare ar fi lacunele pe care le conțin manualele lor.
Rezultate similare au fost înregistrate în Renania de Nord-Westfalia în 2015. În acel an, o comisie mixtă germano-israeliană a publicat un studiu mai amplu. Acesta a analizat 1.200 de manuale de istorie, geografie și științe sociale din cinci landuri germane și a concluzionat că manualele erau părtinitoare în favoarea perspectivei palestiniene. Comisia a recomandat ca manualele să evite o viziune partizană clară pentru oricare dintre părți și să sublinieze că atât israelienii, cât și palestinienii au o revendicare asupra pământului. Relatările despre acel studiu au menționat, de asemenea, că răspunsurile militare la terorismul palestinian erau adesea prezentate ca fiind la fel de problematice ca terorismul în sine.
Constatările ridică o întrebare fundamentală despre modul în care o democrație ar trebui să predea un conflict extrem de disputat. Puțini ar contesta faptul că manualele ar trebui să fie exacte și echilibrate. Întrebarea mai dificilă este ce înseamnă echilibrul atunci când subiectul implică terorism, ocupație și narative naționale concurente.
Criticii raportului ar putea susține că autorii săi, o fundație și un think tank axat pe Orientul Mijlociu, vin cu propria perspectivă și că un eșantion de 16 cărți din două landuri nu poate vorbi pentru întreaga Germanie. De asemenea, educatorii ar putea spune că manualele comprimă în mod necesar o istorie complexă și că omisiunile nu indică întotdeauna o părtinire. Aceste obiecții merită un răspuns, dar nu răspund nemulțumirii specifice a raportului: aceea că evenimente grave, precum A doua Intifadă și atacurile asupra civililor israelieni, primesc puțină atenție.
Pentru factorii de decizie germani, lecția practică este simplă. Evaluările manualelor ar trebui repetate, ar trebui să acopere mai mult din țară și ar trebui să fie realizate de cercetători cu puncte de vedere diferite. Profesorii au, de asemenea, nevoie de instruire și sprijin pentru a gestiona discuțiile dificile la clasă. Fără ambele măsuri, elevii ar putea părăsi școala știind mai puțin decât ar trebui despre unul dintre cele mai importante conflicte din lume.
