De Pesach Benson și Omer Novoselsky • 9 noiembrie 2026

Ierusalim, 9 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Fermierii ar putea cheltui bani pe îngrășăminte de care terenurile lor nu au de fapt nevoie. Cercetători israelieni au descoperit că plantele cultivate pot extrage cantități substanțiale de potasiu din rezervele naturale ale solului, pe care analizele convenționale le trec în mare măsură cu vederea, deschizând potențial calea către costuri mai mici cu îngrășămintele și practici agricole mai precise.

Descoperirile ar putea ajuta în cele din urmă fermierii să reducă cheltuielile cu îngrășămintele și să evite aplicările inutile, menținând în același timp productivitatea culturilor. Într-un interviu acordat The Press Service of Israel, cercetătorii au discutat despre implicațiile pentru agricultori, au explicat de ce analizele convenționale de sol ar putea necesita o regândire și au avertizat împotriva reducerii prea agresive a utilizării îngrășămintelor.

Studiul, condus de dr. Shikma Zaarur de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a constatat că mineralele din sol au furnizat între 50% și 74% din potasiul absorbit de plantele cultivate fără îngrășământ suplimentar pe bază de potasiu. Rezultatul contestă o ipoteză îndelung susținută conform căreia aceste rezerve minerale eliberează nutrienți prea lent pentru a avea o contribuție semnificativă pe parcursul sezonului de vegetație al unei culturi.

Potasiul este unul dintre cei trei nutrienți esențiali pentru dezvoltarea plantelor, alături de azot și fosfor. Fermierii aplică în mod obișnuit îngrășăminte cu potasiu pentru a menține productivitatea culturilor, recomandările bazându-se în general pe măsurătorile privind nutrientul ușor disponibil în sol.

Totuși, analizele convenționale trec în mare măsură cu vederea potasiul fixat în interiorul mineralelor din sol. Deși oamenii de știință au recunoscut de mult timp aceste rezerve drept o potențială sursă de nutrienți, contribuția lor a fost în general considerată prea lentă pentru a conta semnificativ în timpul ciclurilor de creștere agricolă.

Noile constatări sugerează că, pe măsură ce plantele absorb potasiul ușor disponibil, mineralele refac stocul mult mai rapid decât se presupunea anterior.

O sursă ascunsă de nutriție a plantelor

Pentru a investiga, echipa de cercetare — care i-a inclus pe dr. Ran Erel de la Centrul de Cercetare Volcani al Organizației de Cercetare Agricolă și cercetători de la Institutul Geologic al Israelului și Universitatea Ben-Gurion din Negev — a realizat un experiment de seră care a durat 13 luni.

Cercetătorii au cultivat lucernă, o plantă cu cerințe deosebit de ridicate de potasiu, în trei tipuri de sol agricol caracteristice Israelului: sol argilos din câmpia de coastă, sol de loess din vestul Negevului și sol nisipos roșu din zona Rehovot. Aceștia au recoltat plantele de 16 ori în condiții de cultivare intensivă, monitorizând în același timp absorbția de potasiu și modificările din chimia solului.

Plantele au absorbit de la două până la aproape patru ori mai mult potasiu decât se putea explica prin măsurătorile convenționale ale potasiului ușor disponibil și ale aporturilor naturale. Între 50% și 74% din potasiul absorbit de plantele care nu au primit îngrășământ suplimentar cu potasiu a provenit din rezervele minerale neglijate.

Cercetătorii au afirmat că amploarea contribuției a fost mai mare decât anticipaseră, deși studii anterioare oferiseră indicii că plantele puteau accesa potasiu dincolo de ceea ce măsoară testele standard.

„Ne așteptam ca solurile să furnizeze mai mult potasiu decât prezicea analiza standard”, au declarat Zaarur și Erel pentru TPS-IL. „Dar nu mă așteptam ca această contribuție a mineralelor din sol să fie atât de mare pe cât a fost.”

Aceștia au declarat că cercetarea a demonstrat, de asemenea, cât de repede se poate accelera alterarea mineralelor — procesul natural prin care mineralele eliberează nutrienți — ca răspuns la cererea susținută a culturilor. Echipa a utilizat trasori geochimici pentru a identifica rezervele minerale care furnizau potasiul suplimentar.

Cercetătorii au constatat, de asemenea, că diferite soluri au reacționat în mod diferit la fertilizare. Adăugarea de potasiu a produs puține îmbunătățiri în dezvoltarea generală a plantelor în solul argilos, ceea ce sugerează că rezervele sale naturale puteau acoperi o mare parte din nevoile culturii în timpul experimentului. În schimb, îngrășământul a sporit biomasa plantelor cu aproximativ 13,5% în solul nisipos roșu, sărac în potasiu.

Fertilizare de precizie

Rezultatele ar putea duce la analize de sol mai sofisticate, care să măsoare nu doar cât potasiu este disponibil imediat pentru plante, ci și cât se poate elibera în mod natural din mineralele din sol în timpul unui sezon de vegetație. Astfel de analize ar putea ajuta consilierii agricoli să personalizeze recomandările de fertilizare pentru fiecare parcelă în parte, în loc să se bazeze în principal pe măsurători convenționale.

Cercetătorii au declarat că rezultatele ar putea avea relevanță internațională, deoarece solurile alcaline, bogate în calciu, similare celor studiate, sunt comune în întreaga regiune mediteraneană și în Orientul Mijlociu, precum și în părți din America de Nord și Europa.

„Credem și sperăm că aceste constatări ar putea fi în beneficiul multor fermieri din multe țări”, au declarat aceștia pentru TPS-IL.

Cu toate acestea, ei au avertizat împotriva interpretării studiului ca pe un motiv de a renunța la fertilizarea cu potasiu. Fiecare recoltă extrage potasiu din sol, iar o dependență prea mare de rezervele naturale ar putea submina în cele din urmă fertilitatea pe termen lung.

„Extragerea continuă a unei cantități mai mari de K decât cea restituită ar putea epuiza în final fertilitatea solului și ar putea afecta potențial și alte proprietăți ale acestuia”, au spus cercetătorii.

Cercetătorii sunt acum interesați să dezvolte analize de sol mai precise și mai accesibile ca preț, însă au subliniat că rezultatele trebuie mai întâi examinate în condiții de câmp și pe diferite tipuri de culturi și soluri. Ei speră să facă progrese către metode practice de testare în anii următori.

Studiul a fost publicat în revista evaluată de colegi Plant and Soil.