De David Israel • 16 noiembrie 2026

Ierusalim, 16 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Două gorile de la Safari Ramat Gan au fost filmate așezându-se una peste cealaltă pentru a forma o „scară vie” și a trage în jos crengi altfel inaccesibile, în ceea ce cercetătorii descriu drept un caz rar documentat de rezolvare cooperativă a problemelor în rândul maimuțelor mari.

Comportamentul a ieșit pentru prima dată la iveală în septembrie 2024, când îngrijitorii de la Centrul Zoologic Tel Aviv-Ramat Gan au observat că cele două femele de gorilă ale parcului, Amelia și Lisha, mâncau liniștite scoarță și frunze dintr-o creangă mare care fusese cu mult peste nivelul la care puteau ajunge. Personalul a analizat înregistrările camerelor de securitate pentru a afla cum a ajuns creanga acolo.

Înregistrarea video a arătat-o pe Amelia cățărându-se pe o stâncă aflată sub un copac Peltophorum dubium. Lisha i s-a alăturat și s-a așezat ferm în patru labe. Amelia s-a urcat apoi pe spatele Lishei, s-a ridicat în picioare și s-a întins pentru a rupe o creangă aflată la aproximativ 4,5 metri deasupra solului. O barieră electrică din jurul trunchiului împiedicase animalele să se urce direct în copac.

O a doua înregistrare video, din iunie 2025, a oferit ceea ce cercetătorii au numit un detaliu revelator. Lisha s-a apropiat de Amelia și s-a întors cu spatele spre ea, pregătită să îi preia greutatea. Amelia nu a folosit forța și nu a încercat să își manevreze sora pentru a o poziționa, iar participarea Lishei a părut a fi voluntară.

Cercetătorii interpretează acest tipar drept cooperare, deoarece acțiunile fiecărei gorile au depins de cele ale celeilalte și au părut orientate spre același obiectiv imediat: doborârea crengii.

Munca în echipă nu a dus întotdeauna la împărțirea hranei. Îngrijitorii au raportat că hrănirea a fost pașnică după episodul din 2024, însă în secvența din 2025 Amelia a mâncat singură. Cercetătorii afirmă că acest lucru sugerează că cooperarea pentru obținerea hranei și împărțirea acesteia sunt aspecte separate ale comportamentului social. Parteneriatul este, de asemenea, neașteptat, întrucât surorile dorm în adăposturi nocturne separate, își curăță rareori blana una alteia și, de obicei, nu petrec mult timp împreună.

Studiul are limite clare. Acesta acoperă doar două animale și trei evenimente documentate, iar imaginile nu pot arăta dacă gorilele au comunicat prin vocalizări ori gesturi subtile, sau dacă și-au planificat mișcările în avans.

„Această cooperare se repetă deși cele două nu manifestă de obicei o mare apropiere și chiar și atunci când hrana nu este împărțită între ele după aceea”, a declarat prof. Israel Hershkovitz de la Departamentul de Anatomie și Antropologie din cadrul Facultății de Medicină Sackler a Universității din Tel Aviv. El a afirmat că un astfel de comportament este relevant pentru studiul evoluției umane, oferind o explicație parțială despre cum au supraviețuit primii oameni în savană: prin sprijin social și un nivel înalt de cooperare care se poate manifesta fără limbaj sau planificare prealabilă.

Michael Levitzky de la Universitatea din Tel Aviv, cel care a inițiat și coordonat studiul, a afirmat că a știut imediat că filmarea este importantă. „Când am urmărit pentru prima dată imaginile, mi-a fost clar că este vorba despre ceva extraordinar”, a spus el. Lisha, a subliniat el, nu a fost doar o „treaptă” pentru sora ei.

„Ea a părut să participe activ și de bunăvoie la rezolvarea problemei, apropiindu-se din proprie inițiativă și poziționându-se exact în locul potrivit, fără ca Amelia să o ghideze fizic”, a spus Levitzky. „Aceasta este diferența dintre a folosi un alt individ ca pe o unealtă și adevărata cooperare.”

Yehonatan Samocha, șeful Secției de Primate a parcului safari, a declarat că personalul a fost încântat, dar nu surprins. „Uneori, surpriza noastră spune mai multe despre așteptările pe care le avem de la animale decât despre abilitățile lor reale”, a afirmat el. Valoarea studiului, a adăugat el, constă în furnizarea unei documentații științifice a comportamentului pe care îngrijitorii îl observă în munca lor zilnică.

Gorilele au fost mult timp considerate mai puțin sofisticate din punct de vedere cognitiv în comparație cu alte maimuțe mari, a remarcat Levitzky. Studiile viitoare care vor utiliza o documentare sistematică și înregistrări audio, a spus el, ar putea ajuta cercetătorii să descifreze modul în care animalele se coordonează și, probabil, să dezvăluie indicii despre rădăcinile cooperării la oameni.

La rândul său, Hershkovitz a afirmat că numărul mic de observații nu ar trebui să le diminueze importanța. „Ele oferă o perspectivă asupra capacității gorilelor de a învăța din experiență, de a-și coordona acțiunile și de a se baza una pe cealaltă și pe mediul înconjurător pentru a atinge un obiectiv comun”, a declarat el.