Ceremonia anuală de comemorare a memoriei militarilor căzuți din Divizia «Comando» (89) a avut loc ieri seară (marți) la Modi’in, sub conducerea șefului Statului Major, general-locotenent Eyal Zamir, și cu participarea comandantului Comandamentului Central, general-maior Avi Bluth, a comandantului Diviziei «Ha-Esh» (98), general de brigadă Meni Liberty, a ofițerului-șef pentru infanterie și parașutiști, general de brigadă Omer Cohen, și a comandantului Diviziei «Comando» (89), colonel M., în prezența familiilor îndoliate, a comandanților și a luptătorilor diviziei din trecut și din prezent.

Reprezentantul familiilor îndoliate, Tzion Saadia, tatăl sergentului-major Liran Saadia z”l, a declarat: „Suntem cu toții aici, o familie unită laolaltă într-un legământ de sânge și de dor, de misiune și de eroism. Douăzeci de ani au trecut de la cel de-al Doilea Război din Liban, din ziua în care fiul nostru, Liran, a căzut în luptă la Maroun al-Ras alături de patru dintre prietenii săi. Douăzeci de ani înseamnă o viață întreagă. Dar pentru o familie îndoliată, timpul capătă un alt sens. Noi, cei care trăim în Kiryat Shmona, știm foarte bine ce înseamnă cuvintele «a apăra căminul». În ultimii trei ani, atât de multe familii s-au alăturat familiei îndoliate a diviziei. Fiecare dintre ele a pierdut o lume întreagă. Fiecare are o poveste care este doar a sa”. 

„Însă când auzim poveștile, descoperim din nou și din nou un fir roșu care trece prin ele. Au venit din toate colțurile țării și din toate straturile societății israeliene, din periferie și din marile orașe, din kibuț și din așezare, cu chică și cu kipa. Chipuri diferite, povești de viață diferite, dar o împărtășire profundă a acelorași valori. Luptători și comandanți care au fost primii care s-au prezentat și ultimii care au plecat. Oameni tineri care au înțeles, fiecare în felul său, ce înseamnă datoria. Iar noi, familiile mai vechi, ascultăm aceste povești și recunoaștem în ele ceva familiar”.

„Îi recunoaștem în ele pe Liran și pe prietenii săi. Îi recunoaștem în ele pe cei căzuți ai unităților și ai diviziei de-a lungul generațiilor. Chipurile se schimbă. Numele se adaugă. Anii trec. Dar valorile se transmit din generație în generație. Și, alături de marea durere, o familie îndoliată învață de-a lungul anilor că legătura cu unitatea nu se încheie în ziua în care cade fiul. De douăzeci de ani, Unitatea Egoz merge alături de noi. Comandanții se schimbă. Luptătorii își încheie stagiul și sunt eliberați din serviciu. Noi generații sosesc. Dar legătura rămâne”.

Șeful Statului Major, general-locotenent Eyal Zamir, a afirmat în discursul său: „Astăzi aducem un omagiu celor o sută șaptezeci și unu (171) de militari căzuți ai Diviziei «Comando» de-a lungul generațiilor. În urmă cu câteva zile am marcat trei ani de la atacul din 7 octombrie – ziua în care armata israeliană (IDF) a eșuat în misiunea sa supremă. Este, de asemenea, ziua în care au ieșit la iveală numeroase fapte de eroism ale luptătorilor, comandanților și civililor, printre care s-au remarcat luptătorii din «Comando», în serviciul activ și în rezervă, care au pornit la asalt pentru a apăra localitățile și civilii. Au înaintat spre centrele de luptă și au acționat cu vitejie pentru salvarea de vieți omenești”.

„Am urmărit îndeaproape aceste lupte – bătălia și decizia operațională obținută de brigadă pe creasta Ali al-Taher vor fi consemnate și amintite ca un punct de reper în istoria IDF și a întregului război. De-a lungul lunilor de lupte, în fața ochilor luptătorilor din «Comando» a stat nobila misiune de a-i aduce înapoi pe ostaticii noștri. Lupta tenace a IDF și presiunea operațională asupra Hamas sunt cele care au dus la readucerea ostaticilor noștri, vii și decedați, acasă. Astăzi, la împlinirea unui an de la întoarcerea lor în operațiunea «Se întorc la hotarele lor», ne amintim clipele revederii cu familiile lor. Alături de aceasta, purtăm durerea pierderii și memoria luptătorilor care au căzut pentru îndeplinirea misiunii și nu au apucat să vadă întoarcerea acestora”.

„Voi, familiile, le purtați amintirea în fiecare zi, iar lipsa lor nu vă părăsește. Printre voi se află persoane la care vestea a ajuns în ultimii ani și persoane care trăiesc în umbra ei de decenii întregi. Nu stă în puterea noastră să vindecăm această frângere, dar datoria noastră este să continuăm să fim alături de voi pe parcursul drumului, să vă îmbrățișăm și să vă susținem. Această datorie nu scade odată cu trecerea anilor. Veți face mereu parte din familia Comando și din familia IDF”.

Comandantul Diviziei «Comando» (89), colonel M., a declarat în discursul său: „Fiii voștri, cei căzuți care merg în frunte în marșul unui popor și al unei țări, care nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă și din misiune, ne-au devenit călăuze. Ne luminează și ne avertizează asupra asperităților drumului. Învățăm din capitolele învățăturii vieții lor. 171 dintre fiii Diviziei «Comando» au căzut de-a lungul anilor în campaniile Israelului, în antrenamente și în activitatea curentă. Zece dintre ei în ultimul an. Fiecare dintre ei a fost o lume întreagă. Pentru familia sa și pentru camarazii săi de unitate. Ostași, luptători și comandanți care și-au iubit poporul, au fost devotați misiunii lor, dintr-un simț al datoriei și al sacrificiului și cu o inimă plină de dragoste pentru semeni și pentru patrie”.

„În urmă cu o lună am încheiat misiunea noastră în Liban, pe creasta Ali al-Taher. Pășind printre voi în timpul executării misiunii, am auzit chemarea «Hineni» («Iată-mă»). Am văzut-o în privirea voastră, am simțit-o în sudoarea care curgea de pe voi și am deslușit un spirit ce plutea deasupra voastră. Dragi familii, trebuie să creștem și să fim ca ei, ca fiii voștri, care au umblat printre noi și ne-au fost prieteni, comandanți și subordonați, dar, în același timp, au fost pentru noi un exemplu al celor care împlinesc prin faptele lor valorile în care au crezut și în lumina cărora au fost crescuți. Binecuvântată fie memoria celor căzuți”.