Colonelul M. a declarat în discursul său: „Eu, colonelul M., aprind această torță în onoarea luptătorilor și luptătoarelor, în aer, pe mare și pe uscat, în serviciul regulat și în rezervă, care acționează non-stop, în apărare și în atac, cu curaj și hotărâre. Forțele Aeriene au efectuat zeci de mii de misiuni pe teritoriul inamic și au interceptat nenumărate amenințări aeriene”.
„În spatele fiecărei misiuni stau oamenii, personalul sistemului tehnic, administrativ, logistic, de aviație și construcții, oamenii din intelligence, control și planificare. Cu acest prilej, vă spun mulțumesc. În onoarea combinării forțelor dintre ramurile armatei israeliene (IDF) și a cooperării noastre strânse cu organizațiile de securitate”.
„În memoria eroilor și eroinelor care și-au riscat viața pentru patrie. În onoarea familiilor militarilor de carieră și din rezerve, care sunt partenere în această călătorie și misiune. Și, în special, iubitei mele soții și copiilor mei dragi, care îmi dau putere în fiecare zi de la capăt. În onoarea cetățenilor Israelului, care ne însoțesc pe cerul Orientului Mijlociu, cu o rugăciune tăcută și cu o mare speranță. Vom continua să-i lovim pe dușmanii noștri atât cât va fi nevoie, până la victorie. «Domnul va da putere poporului Său, Domnul își va binecuvânta poporul cu pace». Și spre slava Statului Israel”.
Maiorul Nurit Rokeach a declarat: „Eu, maiorul Nurit, fiica lui Yehoshua și a lui Esther, aprind această torță în onoarea luptătorilor și luptătoarelor, a membrilor forțelor terestre, printre care frații și surorile mele din Corpul de Colectare a Informațiilor de Luptă, care acționează de-a lungul tuturor granițelor și dincolo de acestea, identificând, direcționând, distrugând amenințări, furnizând forțelor informații în timp real și întărind astfel avantajul nostru pe câmpul de luptă”.
„În onoarea răniților și rănitelor care au fost afectați în trup și în suflet și care luptă acum într-o bătălie suplimentară pe frontul recuperării, și în memoria celor care nu au reușit să suporte durerea. În onoarea soțului meu, Ran, și a tuturor membrilor familiilor – părinții, frații și prietenii celor care servesc, personalul de carieră și cel din rezerve, precum și echipele medicale ale spitalelor, un grup uriaș și minunat de soldați fără uniformă. În spatele fiecărei persoane rănite există o comunitate susținătoare și devotată a cărei viață se schimbă odată cu a ei. Nu am fi reușit să trecem prin asta fără voi”.
