Comunicat de presă al Knessetului

Comisia pentru Muncă și Bunăstare a organizat o dezbatere privind ajutorul de chirie pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală care locuiesc în apartamente deținute de membrii familiei. La începutul dezbaterii, președinta comitetului, deputata Michal Waldiger, a declarat: „Persoanele cu probleme de sănătate mintală reprezintă o populație unică în ceea ce privește locuința și capacitatea de a închiria un apartament. În multe cazuri, debutul are loc la o vârstă fragedă, când aceste persoane nu s-au stabilit încă drept capete de familie, se luptă să își câștige existența și, bineînțeles, există lupta cu însăși boala. Pe lângă aceasta, există stigmatul teribil din rândul publicului, care nu știe cum să facă diferența între diverse boli și afecțiuni și ezită adesea să închirieze apartamente celor cu probleme. Prin urmare, opțiunea de a locui într-un apartament deținut de familie este bună și uneori chiar singura disponibilă pentru persoana respectivă ca alternativă la un cămin sau o instituție. În mod absurd, tocmai aici statul «pedepsește» persoana eligibilă și familia sa și îi denagă ajutorul, care este deja redus, cu siguranță mult mai mic decât costul tratării persoanei respective dacă s-ar afla în unități de locuințe conduse de stat. Aceasta este o nedreptate care nu poate fi acceptată și cer un răspuns clar și promovarea unor soluții din partea ministerelor guvernamentale cât mai curând posibil.”

Ran Melamed, de la Asociația Turning Point: „În 2004, am depus o petiție la Curtea Supremă în această chestiune, în urma cazului unei tinere, o persoană cu probleme de sănătate mintală, care a încercat să închirieze un apartament în sud și a eșuat deoarece nimeni nu a vrut să îi închirieze. Familia a dorit să îi permită să locuiască într-o unitate pe care o dețineau, dar au fost nevoiți să renunțe la chirie și, fiind o familie cu venituri mici, s-au chinuit să se întrețină și să o ajute. Ministerul Locuințelor a înțeles atunci că era inegal și procedurile au fost schimbate. Am crezut că totul este în regulă, dar în ultimele săptămâni am primit 4 cazuri din toată țara cu persoane eligibile cărora li s-a spus din nou că nu vor putea primi ajutor dacă închiriază apartamente de la membrii familiei.”

Participanții la dezbatere au remarcat, de asemenea, că suma ajutorului acordat de Ministerul Locuințelor este de doar aproximativ 770 NIS pentru o persoană și de aproximativ 1200 NIS pentru un cuplu. Un reprezentant al Ministerului Sănătății a menționat că ministerul adaugă 230 NIS pentru cei aflați în locuințe protejate și 100 NIS pentru cei din cămine. De asemenea, s-a menționat că suma nu a fost actualizată de mulți ani, ceea ce a dus la o erodare a capacității sale de a contribui semnificativ la finanțarea locuințelor independente pentru persoanele eligibile.

Nili Aaronov, activistă în cadrul Asociației Familiilor cu Probleme de Sănătate Mintală și mamă a unei persoane cu probleme de sănătate mintală în vârstă de 50 de ani, a declarat: „Fiul meu a locuit o perioadă într-un apartament închiriat și a fost evacuat când trecea printr-o perioadă dificilă. Nu am vrut să fie mutat dintr-un apartament în altul, ceea ce l-ar fi condus din nou la o recădere și la spitalizare. Am simțit că are nevoie de un sistem puternic de sprijin și să fie aproape de noi. Din fericire, am reușit să îi cumpărăm un apartament în apropiere care să îi ofere stabilitate și sprijin, care sunt foarte importante pentru cineva cu probleme de sănătate mintală, și, drept urmare, am pierdut ajutorul din partea statului.”

Moshe Zaretzky: „Eu și soția mea suntem amândoi definiți ca persoane cu probleme de sănătate mintală. Acum aproximativ doi ani, un incident ne-a obligat să evacuăm un chiriaș dintr-o unitate pe care o dețineam și să cazăm o rudă de-a noastră, de asemenea o persoană cu probleme de sănătate mintală, pentru că nu avea altundeva unde să se ducă. Înainte de aceasta, am primit 2850 NIS pe lună pentru ea și, deși el îndeplinește toate criteriile pentru ajutor, nici măcar nu i s-a aprobat ajutorul de 750 NIS pe lună. M-am adresat apoi ministrului în funcție și am întrebat de ce. Răspunsul pe care l-am primit a fost că statul nu poate aplica legea și nu poate ști dacă «uneltim», «Nu avem încredere în voi.» Aș unelti eu și aș pierde peste 2000 NIS?” Ca răspuns la aceste remarci, el a spus: „Tocmai din cauza acestor situații în care procedurile nu respectă bunul-simț, părinții persoanelor cu probleme de sănătate mintală nu își pot valorifica drepturile fără să «uneltească», iar dacă nu ești milionar, vei sfârși prin a colapsa împreună cu copilul care se luptă și cu toți ceilalți copii care vor deveni și ei nevoiași pentru că nimeni nu îi ajută. Trăiți într-o lume iluzorie, nu cunoașteți domeniul și vedeți totul printr-o lentilă îngustă.”

Efraim Vakshtok, directorul Departamentului de Asistență pentru Locuințe din cadrul Ministerului Locuințelor, a declarat: „În urma petiției, am introdus opțiunea de a examina posibilitatea de a primi asistență pentru persoanele eligibile chiar și atunci când locuiesc într-un apartament deținut de familie. Acest lucru este examinat de un comitet pentru excepții, iar directiva este de a lua în considerare aprobarea în mod favorabil. Dacă există cazuri în care funcționarii dau un răspuns negativ persoanelor eligibile fără să le informeze și să le trimită la un comitet pentru excepții – acest lucru nu este corect și solicităm să primim acele cazuri și să ne ocupăm de ele.” Ca răspuns la aceste remarci, președinta comitetului, deputata Waldiger, a declarat: „Mă bucur să aud că opțiunea există, dar, în opinia mea, nu ar trebui să necesite un comitet pentru excepții, ci ar trebui să fie opțiunea implicită. Nu există nicio logică în a refuza ajutorul acestor oameni și cer să fie promovată o soluție care să reglementeze acest lucru în mod permanent și să nu lase loc de interpretare sau de discreție a niciunui funcționar care decide dacă să o trimită la un comitet pentru excepții sau nu.”

Un reprezentant al Ministerului Finanțelor prezent la dezbatere a menționat că domeniul ține de competența Ministerului Locuințelor și că bugetele ministerului sunt alocate în funcție de prioritățile stabilite de acesta.

La sfârșitul dezbaterii, deputata Waldiger a cerut ca Ministerul Locuințelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Finanțelor și Comisarul pentru Drepturile Egle ale Persoanelor cu Dizabilități din cadrul Ministerului Justiției să organizeze o întâlnire comună cât mai curând posibil pentru a examina soluțiile la această problemă. Ea a cerut, de asemenea, să primească date despre comitetele pentru excepții care au discutat cazurile persoanelor cu probleme de sănătate mintală care au cerut să locuiască într-o locuință deținută de familia lor și o defalcare a deciziilor comitetului.

​