De Pesach Benson • 11 iunie 2026

Ierusalim, 11 iunie, 2026 (TPS-IL) — Un nou studiu sugerează că plantele ar putea dezvălui în mod silențios o poluare a mediului pe care testele standard ale solului o pot rata, în special atunci când contaminarea este transportată prin aer.

Cercetătorii care lucrează pe terenuri agricole din sudul Israelului au descoperit un model izbitor: frunzele de cartof conțineau niveluri semnificativ mai ridicate ale anumitor substanțe chimice PFAS decât solul în care au fost cultivate. În unele cazuri, concentrațiile din frunze au fost de sute de ori mai mari decât în probele de sol din apropiere, indicând o rută de expunere care ocolește aproape în întregime solul.

Descoperirile provin de la cercetători de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Organizația de Cercetare Agricolă (ARO) Institutul Volcani, Laboratorul Național de Sănătate Publică din Israel și Centrul de Cercetare și Dezvoltare din Sud (MOP Darom). Studiul, publicat în Journal of Hazardous Materials, a examinat modul în care așa-numitele „chimicale pentru totdeauna” se deplasează prin mediile agricole.

PFAS — substanțe per- și polifluoroalchilice — sunt utilizate pe scară largă în produse precum vase de gătit antiaderente, textile impermeabile, ambalaje alimentare și spume de stingere a incendiilor. Ele sunt cunoscute sub numele de „chimicale pentru totdeauna” deoarece se descompun extrem de lent în mediu și se pot acumula în aer, apă, sol și organisme vii în timp.

Pentru a urmări modul în care aceste substanțe se deplasează prin terenurile agricole, cercetătorii au analizat solul, frunzele de cartof și tuberculii de cartof din câmpurile din sudul Israelului. Rezultatele au arătat o divergență clară între ceea ce a reflectat solul și ceea ce au absorbit plantele.

Probele de sol au reflectat în principal contaminarea pe termen lung, inclusiv PFAS legate de practicile agricole istorice, cum ar fi utilizarea apei uzate epurate și a biosolids pentru irigare și fertilizare. În efect, solul a furnizat o înregistrare a expunerii cumulate în timp.

Frunzele spun o altă poveste

Plantele au arătat însă un alt model. Frunzele de cartof conțineau niveluri ridicate de compuși PFAS cu lanț scurt, care au o probabilitate mai mare de a călători prin atmosferă. Acest lucru sugerează că cel puțin o parte din contaminare ar putea sosi prin depunere aeriană direct pe suprafețele plantelor, mai degrabă decât exclusiv prin absorbția radiculară din sol.

În termeni practici, solul reflectă expunerea trecută, în timp ce frunzele pot surprinde condiții de mediu mai recente.

Cercetătorii notează că testarea solului este utilizată în mod obișnuit ca principală metodă de evaluare a contaminării mediului. Cu toate acestea, solul integrează intrări pe perioade lungi, mascând potențial schimbările pe termen scurt. Plantele, prin contrast, pot răspunde mai repede la condițiile de mediu actuale, în special la poluanții din aer.

Studiul nu a găsit, de asemenea, nicio corelație clară între nivelurile de PFAS din sol și proximitatea câmpurilor față de zonele afectate de conflicte din apropiere. Cercetătorii au menționat că PFAS din aer pot proveni din multiple surse, inclusiv spume de stingere a incendiilor și diverse procese industriale. Cu toate acestea, studiul nu a identificat o sursă specifică a compușilor detectați.

Pentru consumatori, descoperirile oferă o măsură de liniștire: tuberculii de cartof comestibili au conținut niveluri de PFAS semnificativ mai scăzute decât frunzele, sugerând un transfer limitat către părțile plantei consumate de obicei.

Studiul a concluzionat că monitorizarea bazată pe plante ar putea completa testarea existentă a solului, oferind un instrument mai receptiv pentru detectarea poluării recente a mediului. Autoritățile de reglementare, cercetătorii și agențiile agricole ar putea folosi vegetația — în special frunzele — ca instrument de avertizare timpurie pentru a detecta noi evenimente de poluare pe care testarea solului le-ar putea rata sau le-ar putea dezvălui doar după întârzieri lungi.

„Descoperirile noastre sugerează că vegetația poate oferi informații unice despre procesele de mediu în curs și poate servi drept un indicator efectiv al contaminării aeriene recente”, au spus cercetătorii.