De Pesach Benson • 3 iunie 2026

Ierusalim, 3 iunie, 2026 (TPS-IL) — Cercetători conduși de israelieni au identificat un mecanism subestimat până acum care ar putea explica de ce multe cancere de prostată încetează să mai răspundă la terapia hormonală standard, oferind o țintă mai clară pentru viitoarele strategii de tratament.

Cancerul de prostată este printre cele mai frecvent diagnosticate cancere la bărbați în întreaga lume, cu aproximativ 1,4 milioane de cazuri noi înregistrate în fiecare an la nivel global, potrivit estimărilor registrelor internaționale de cancer, cum ar fi GLOBOCAN. Este tratat de obicei prin reducerea sau blocarea hormonilor masculini, cum ar fi testosteronul, prin terapie hormonală, adesea combinată cu intervenții chirurgicale, radioterapie sau chimioterapie, în funcție de stadiul și progresia bolii.

Studiul, condus de prof. Yosef Yarden de la Institutul de Știință Weizmann, se concentrează pe o modificare genetică cunoscută sub numele de fuziune genică, o mutație în care două gene separate se unesc în mod anormal pentru a forma o singură genă hibridă. Această modificare se regăsește în aproximativ jumătate din cazurile de cancer de prostată. Deși este cunoscută de aproximativ două decenii, rolul său în rezistența la tratament a rămas neclar până acum.

Cancerul de prostată depinde de obicei de androgeni pentru a se dezvolta. Androgenii sunt un grup de hormoni — cel mai remarcabil fiind testosteronul — care reglează trăsăturile masculine și funcția reproductivă. Din acest motiv, tratamentul standard urmărește adesea să reducă sau să blocheze activitatea androgenilor. Deși această abordare poate fi eficientă la început, multe tumori se adaptează în cele din urmă și încep să crească din nou în ciuda terapiei continue.

Cercetarea, publicată în revista recunoscută de „peer-review” EMBO Molecular Medicine, a constatat că tumorile care poartă fuziunea genică pot ocoli dependența lor de hormonii masculini prin activarea unei căi alternative de supraviețuire conduse de cortizol, principalul hormon de stres al organismului.

În celulele sănătoase, activitatea androgenilor suprimă în mod normal semnalizarea receptorilor de cortizol. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că atunci când nivelurile de androgeni sunt reduse prin tratament, această supresie este ridicată. În tumorile cu fuziune genică, o proteină produsă de genele modificate se leagă de receptorii de cortizol și activează gene care promovează cancerul, permițând efectiv tumorii să comute între căile biologice de creștere.

Cercetătorii au declarat că aceasta este prima dată când a fost demonstrată o legătură moleculară clară între fuziunea genică și rezistența la tratament, ajutând la explicarea motivului pentru care o proporție semnificativă de cazuri ar putea înceta în cele din urmă să răspundă la terapia hormonală.

Descoperirile sugerează că în acest subset de tumori, blocarea exclusivă a semnalizării androgenilor poate fi insuficientă, deoarece celulele canceroase pot trece la o cale de supraviețuire condusă de cortizol. Acest lucru identifică o țintă moleculară specifică care ar putea fi blocată potențial alături de terapia hormonală standard.

Rezultatele modelului pe șoareci

Pentru a testa acest lucru, cercetătorii au folosit un model de șoarece cu cancer de prostată uman și au examinat o terapie combinată care blochează atât semnalizarea androgenilor, cât și activitatea receptorilor de cortizol. Abordarea combinată a redus creșterea tumorii în timp și a prelungit supraviețuirea la animale, sugerând o posibilă strategie de tratament viitoare care justifică evaluarea clinică.

Descoperirile ridică, de asemenea, o considerație clinică privind utilizarea medicamentelor pe bază de steroizi în cancerul de prostată avansat. Steroizii sunt utilizați în mod obișnuit în tratament, dar studiul sugerează că aceștia pot activa semnalizarea receptorilor de cortizol la pacienții cu fuziune genică și ar putea interfera potențial cu eficacitatea terapiei.

„De asemenea, este important să fim atenți atunci când administrăm steroizi acestor pacienți, deoarece aceștia activează receptorul de cortizol și pot ajuta cancerul”, a spus Yarden.

Descoperirile indică o potențială schimbare în strategia de tratament, în special pentru pacienții care poartă fuziunea genică. Mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe supresia androgenilor, abordările viitoare ar putea combina terapia hormonală standard cu medicamente care inhibă semnalizarea receptorilor de cortizol pentru a preveni acest mecanism de scăpare.

Deoarece fuziunea genică este prezentă în aproximativ jumătate din cazurile de cancer de prostată, cercetătorii sugerează că pacienții ar putea fi în cele din urmă testați pentru a-i identifica pe cei mai expuși riscului de a dezvolta această formă de rezistență la tratament, deschizând calea către o îngrijire mai personalizată.

Cercetătorii notează, de asemenea, că medicamentele care blochează receptorii de cortizol există deja și ar putea fi redirecționate potențial pentru tratamentul cancerului de prostată.

„Un medicament care blochează receptorul de cortizol, care a arătat rezultate promițătoare în studiul nostru pe șoareci, a fost aprobat luna trecută de FDA pentru tratamentul pacientelor cu cancer ovarian și sper că succesul va fi replicat și în cancerul de prostată”, a spus Yarden.