De David Israel • 15 noiembrie 2026
Ierusalim, 15 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Luni, Israelul va marca Ziua comemorativă de stat pentru David Ben-Gurion, la 53 de ani de la moartea sa. Pentru a marca această ocazie, Institutul Patrimoniului Ben-Gurion și Arhiva Ben-Gurion dezvăluie două documente istorice care au o greutate neobișnuită astăzi: o scrisoare pe care Ben-Gurion i-a scris-o judecătorului Curții Supreme a SUA, Louis Brandeis, pe 5 ianuarie 1934, și un memorandum pe care i l-a trimis pe 4 iunie 1935.
În ambele, Ben-Gurion avertizează cu privire la răspândirea globală a antisemitismului și atrage atenția că evreii ar putea fi forțați să își părăsească țările. De asemenea, el conturează o strategie vizionară: pentru a asigura viitorul poporului evreu, Țara lui Israel trebuie să își extindă capacitatea de absorbție a imigranților, iar Negevul trebuie dezvoltat. El l-a văzut ca pe ultima mare rezervă de pământ, una pe care apa, așezările și munca o puteau transforma într-un spațiu pentru milioane de evrei.
Documentele au fost date publicității printr-o colaborare între Institutul Patrimoniului Ben-Gurion și Institutul de Cercetare Ben-Gurion pentru Studiul Israelului și Sionismului din cadrul Universității Ben-Gurion din Negev. Ele sunt publicate pentru prima dată.
În scrisoarea din 1934, redactată după venirea naziștilor la putere în Germania, Ben-Gurion descrie modul în care propaganda antisemită se răspândea în Europa. În timpul unei scurte vizite în Anglia și Franța, el a scris că a văzut semințele propagandei naziste împotriva evreilor prinzând încet rădăcini în ambele țări, aproape neobservate.
El nu a tratat acest lucru ca pe un fenomen local sau trecător. A înțeles că antisemitismul s-ar putea răspândi mult dincolo de granițele Germaniei și că națiunea evreiască nu își putea construi viitorul pe presupunerea că alte națiuni îi vor garanta siguranța. Această concluzie a plasat imigrația în centrul gândirii sale, alături de capacitatea Țării lui Israel de a-i primi pe evreii forțați să își părăsească căminele.
Scrisoarea menționează două considerente pe care liderii sioniști trebuie să le aibă în vedere: suferința poporului evreu și capacitatea de absorbție a țării. Pentru Ben-Gurion, nu era suficient să recunoască suferința evreilor sau să îi cheme pe evrei să emigreze. Trebuia construită o infrastructură economică, de muncă și de așezări, astfel încât aceștia să poată sosi și să își construiască viața aici. El a estimat că țara putea absorbi atunci 50.000 de evrei pe an și a avertizat că, fără o pregătire la timp, poporul evreu ar putea plăti un preț greu.
Până în iunie 1935, Ben-Gurion trecuse de la problema imigrației la problema acțiunii: unde puteau fi absorbiți sute de mii de evrei și, poate, milioane în viitor? Memorandumul său adresat lui Brandeis se deschide prin declararea faptului că cea mai presantă problemă din Țara lui Israel în acel moment era problema pământului. El a avertizat că limitele așezărilor fuseseră aproape atinse și că, fără extinderea suprafețelor disponibile, ar fi imposibil de absorbit toți evreii care fuseseră forțați sau ar putea fi forțați să își părăsească țările.
Răspunsul său a fost Negevul, o întindere vastă și aproape nelocuită despre care credea că deține un potențial enorm. Principala sa importanță, a scris el, consta în faptul că suprafețe mari erau literalmente goale de locuitori. Prin forarea de puțuri, a susținut el, ar fi posibilă crearea unei așezări dense, la scară largă, care nu ar putea fi realizată nicăieri altundeva în Palestina de vest.
Această gândire este legată de una dintre cele mai cunoscute maxime ale sale: „Dacă vom găsi apa, vom găsi pământul”. Ben-Gurion a înțeles că principalul obstacol în Negev nu era lipsa de pământ, ci capacitatea umană și tehnologică de a transforma deșertul într-un loc pentru trăit, agricultură și muncă. În această viziune, viitorul Negevului nu este dictat de natură, ci depinde de ceea ce oamenii pot crea și construi.
Și nici nu s-a oprit la o viziune generală. El a identificat Golful Eilat și Valea Arava ca fiind semnificative din punct de vedere economic, politic și strategic. Încă din 1935, el a propus înființarea unei comunități evreiești de pionierat formate din 50 până la 100 de coloniști lângă Umm Rashrash, la Marea Roșie, ocupându-se cu agricultura și pescuitul. De asemenea, a prevăzut rolul viitor al Eilatului ca o legătură între Europa și Asia și ca un nod comercial și economic. Viitorul evreiesc, a scris el, era legat de așezarea agricolă la scară largă în Negev și de deschiderea unei căi pentru munca și inițiativa evreiască pe mare, și cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Eitan Dunietz, directorul executiv al Institutului Patrimoniului Ben-Gurion, a spus că lectura unor documente scrise acum 91 de ani este frapantă tocmai datorită relevanței lor pentru realitatea de astăzi. Ben-Gurion a văzut antisemitismul răspândindu-se în Europa în 1934, a remarcat el, iar acest lucru i-a întărit înțelegerea anterioară că națiunea evreiască nu își poate încredința viitorul altora.
Ceremonia oficială de stat va avea loc în această săptămână la Parcul Național al Mormântului lui Ben-Gurion din Midreshet Ben-Gurion, în prezența președintelui Isaac Herzog, alături de reprezentanți ai guvernului, forțe de securitate, membri ai kibuțului Sde Boker, familia Ben-Gurion și locuitori ai Consiliului Regional Ramat Negev.




