De Pesach Benson • 8 septembrie 2026

Ierusalim, 8 septembrie, 2026 (TPS-IL) — Un sentiment de utilitate pentru ceilalți poate contribui la protejarea creierului care îmbătrânește, potrivit unui nou studiu israelian, cercetătorii sugerând că sentimentul de a fi necesar ar putea conta la fel de mult ca simpla menținere a activității.

Studiul, realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Ben-Gurion din Negev și de la Colegiul Academic Safed, indică o modalitate cu costuri reduse și scalabilă de a sprijini sănătatea cognitivă la vârste înaintate, oferind adulților în vârstă roluri — de mentori, consilieri sau lideri comunitari — în care contribuțiile lor sunt considerate esențiale.

„Cercetările noastre arată că un sentiment de utilitate și necesitate pentru mediu poate constitui un mecanism compensatoriu accesibil și semnificativ. Pentru a menține sănătatea creierului populației în vârstă, nu este suficient să le umplem zilele cu activități, ci trebuie să le creăm un sens, integrându-i în roluri sociale și interpersonale în care simt că vocea le este ascultată și aptitudinile le sunt necesare”, a declarat prof. Ella Kuhn-Schwartz, care conduce programul de master în gerontologie la Universitatea Ben-Gurion. Ea a co-condus cercetarea alături de prof. Rabia Khalila, vicepreședinte al Colegiului Academic Safed.

Echipa a chestionat 476 de adulți cu vârsta de 50 de ani și peste în Israel, bazându-se pe date din Studiul privind sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea în Europa. Participanții au fost întrebați în ce măsură au simțit că au contribuit la bunăstarea familiei, a prietenilor și a comunității lor mai largi, fie prin timp, bani sau sfaturi. Apoi au finalizat sarcini cognitive, inclusiv rememorarea unor liste de cuvinte și rezolvarea unor probleme aritmetice.

Analiza a descoperit o legătură puternică între sentimentul de valoare și performanța cognitivă, sentimentele de utilitate reprezentând aproximativ o treime din variația rezultatelor testelor. În mod remarcabil, efectul a fost cel mai puternic în rândul persoanelor cu ceea ce cercetătorii numesc rezervă cognitivă scăzută — cele cu mai puțină educație formală și o implicare socială limitată de-a lungul vieții. În loc să aducă doar un mic impuls persoanelor care aveau deja avantaje, sentimentul de utilitate a părut să compenseze parțial diferențele asociate cu o rezervă cognitivă mai scăzută.

Puterea scopului

Kuhn-Schwartz a declarat că rezerva cognitivă este construită de obicei de-a lungul deceniilor prin școlarizare, muncă și provocări mentale, resurse la care nu toată lumea are acces egal. Ea a spus că descoperirile indică sentimentul de a fi necesar ca o formă accesibilă de compensare pentru rezerva cognitivă mai scăzută. Ea a adăugat că simpla menținere a ocupării adulților în vârstă nu este suficientă. Ceea ce contează, a sugerat ea, este să li se ofere roluri în care opiniile și abilitățile lor sunt cu adevărat apreciate.

Potrivit lui Khalila, două persoane care fac exact aceeași activitate ar putea înregistra efecte cognitive diferite, în funcție de faptul că au simțit sau nu că contribuția lor chiar a contat.

„Nu este vorba doar despre simpla participare la o activitate, cum ar fi voluntariatul, care protejează creierul, ci despre experiența subiectivă și semnificația pe care persoana o atribuie contribuției sale”, a explicat el.

Studiul a urmărit, de asemenea, o posibilă cale care leagă utilitatea de sănătatea cognitivă: participanții care s-au simțit mai semnificativi pentru cei din jur au raportat mai puține simptome depresive, iar această reducere a depresiei a părut să explique o parte din legătura cu scoruri cognitive mai bune. Depresia este deja recunoscută ca un factor care poate accelera declinul cognitiv, așa că cercetătorii sugerează că un sentiment de scop poate fi asociat cu o performanță cognitivă mai bună în parte prin niveluri mai scăzute de depresie, și nu doar prin menținerea minții angajate.

Deoarece sentimentul de valoare poate fi cultivat mai târziu în viață, spre deosebire de educație, autorii recomandă ca factorii de decizie politică și organizațiile de asistență socială să ia în considerare programe care oferă adulților în vârstă roluri sociale concrete, cum ar fi mentoratul intergenerațional, consilierea comunitară și poziții de conducere informală.

Cercetătorii au respins, de asemenea, încadrarea comună a adulților în vârstă în principal ca beneficiari de îngrijire, susținând că descoperirile lor sugerează că ei pot juca, de asemenea, roluri semnificative ca contributori la familiile și comunitățile lor.

Studiul a fost publicat în revista peer-reviewed Journal of Applied Gerontology.