De Pesach Benson și Omer Novoselsky • 10 septembrie 2026

Ierusalim, 10 septembrie 2026 (TPS-IL) — Pandemia de COVID-19 nu a fost doar un test pentru sistemele de sănătate. A fost, de asemenea, un test al măsurii în care guvernele puteau fi încrezătoare în raportarea a ceea ce se întâmpla — iar un nou studiu israelian sugerează că forța instituțiilor unei țări ar fi putut conta mai mult decât capacitatea sa de numărare.

Cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim Ariel Karlinsky și prof. Moses Shayo au examinat datele privind mortalitatea din 134 de țări și teritorii și au constatat că guvernele au subraportat substanțial decesele de COVID-19 în primii doi ani ai pandemiei.

Publicat în revista recenzată de colegi Journal of Economic Growth, studiul compară decesele de COVID-19 raportate oficial cu estimări bazate în principal pe mortalitatea excesivă — decese peste numărul așteptat în mod normal. Țările studiate au raportat oficial 5,08 milioane de decese de COVID-19 în 2020 și 2021, în timp ce cercetătorii estimează mortalitatea efectivă de COVID la 12,47 milioane.

Cercetătorii estimează că 45%-55% dintre guvernele din eșantionul lor au raportat greșit mortalitatea de COVID, subraportarea fiind mult mai frecventă decât supraraportarea.

„Cele mai importante două concluzii sunt: (1) că bilanțul pandemiei de COVID a fost mult mai mare decât cel raportat oficial și (2) arătăm o manipulare masivă a informațiilor de către multe guverne din întreaga lume”, a declarat pentru The Press Service of Israel Karlinsky, doctorand la Universitatea Ebraică.

Dar studiul merge dincolo de stabilirea faptului că cifrele oficiale erau adesea greșite. Karlinsky și Shayo au examinat dacă diferențele în capacitatea țărilor de a colecta, înregistra și raporta decesele ar putea explica discrepanțele.

Ei au descoperit că o capacitate statistică a reprezentat doar o mică parte din variație. Țările cu sisteme de control instituțional mai puternice au prezentat în general o subraportare mai redusă, la fel ca și țările în care cetățenii erau mai bine poziționați pentru a evalua informațiile oficiale, inclusiv prin studii superioare și acces la internet.

Autorii au descoperit, de asemenea, niveluri mai ridicate de raportare incorectă în țările cu o moștenire comunistă și în țările care au organizat alegeri în timpul pandemiei. Studiul a subliniat că acestea sunt asocieri descriptive și nu stabilesc că acești factori au determinat guvernele să raporteze greșit decesele.

Karlinsky a indicat Chile și Rusia ca o comparație concretă. Ambele țări au obținut scoruri mari la măsurătorile privind capacitatea statistică, a spus el. Totuși, Chile, care a avut constrângeri instituționale mai puternice, a raportat mortalitatea de COVID relativ cu precizie, în timp ce Rusia a subnumărat-o semnificativ.

Raportarea realității

Diferența contează deoarece o discrepanță în raportare nu dovedește automat o înșelăciune deliberată. Testarea limitată, înregistrarea incompletă a deceselor și alte slăbiciuni pot face ca guvernele să rateze decese. Cercetătorii au încercat să identifice raportarea incorectă doar acolo unde cifrele oficiale au scăzut substanțial sub intervalul estimărilor plauzibile ale excesului de mortalitate.

Testarea în sine, totuși, poate deveni parte a problemei, a spus Karlinsky. El a menționat țări precum Belarus și Egipt, unde s-au efectuat relativ puține teste pentru COVID în ciuda rapoartelor din spitalele locale privind rate ridicate de infecție și deces.

Cea mai mare discrepanță absolută identificată de studiu a fost în India, unde guvernul a raportat aproximativ 500.000 de decese de COVID, în timp ce cercetătorii estimează aproximativ 4,5 milioane. În Nicaragua, mai puțin de 250 de decese de COVID au fost raportate oficial pe parcursul a doi ani, în timp ce excesul de mortalitate a indicat decese cu cifra de mii.

Cercetătorii recunosc că adevăratul bilanț al deceselor ar putea să nu fie cunoscut niciodată în unele țări, în special în națiunile mai sărace unde înregistrarea deceselor este incompletă. Cercetătorii au încercat să acopere aceste lacune folosind surse care includ date din spitale, necrologuri și alte măsuri indirecte.

Implicațiile se extind dincolo de COVID. Guvernele publică în mod rutinar statistici care modelează deciziile privind sănătatea publică, politica economică, ajutorul extern și alte probleme internaționale.

„Exact așa cum oamenii pot minți, o fac și guvernele”, i-a spus Karlinsky agenției TPS-IL. „Cred că jurnaliștii ar trebui fie să se abțină de la publicarea informațiilor din țările suspectate, fie să le însoțească întotdeauna cu mențiunea că informațiile pot să nu fie sau nu pot fi verificate.”