Ierusalim, 20 aprilie 2026 (TPS-IL) — Un „comutator” molecular care ajută celulele pielii să-și mențină identitatea ar putea determina dacă o formă comună de cancer de piele rămâne tratabilă sau devine o boală agresivă, metastatică, au anunțat oamenii de știință israelieni.

Studiul Universității Ebraice din Ierusalim s-a concentrat pe carcinomul cu celule scuamoase cutanate (cSCC), al doilea cel mai răspândit cancer de piele din lume. Această subcategorie poate deveni invazivă și se poate răspândi la alte organe, făcând din identificarea timpurie a tumorilor cu risc ridicat o provocare clinică majoră. La nivel global, se estimează că cSCC afectează milioane de oameni în fiecare an, deși cifrele precise sunt dificil de stabilit deoarece multe țări nu înregistrează în mod sistematic cancerele de piele non-melanom.

Cercetătorii conduși de studentul la doctorat Tirza Bidany-Mizrahi, sub îndrumarea prof. Rami I. Aqeilan, colaborând cu colegi din Italia, au identificat o cale moleculară centrată pe o proteină numită WWOX. Echipa descrie WWOX ca pe un „gardian” al identității epiteliale – starea stabilă care menține celulele pielii funcționând în forma lor normală, organizată.

Studiul arată că WWOX stabilizează o altă proteină cheie, p63, un regulator principal al structurii și diferențierii celulelor pielii. Când WWOX este prezent, nivelurile de p63 rămân stabile, iar celulele își păstrează identitatea normală. Când WWOX se pierde, nivelurile de p63 scad brusc, iar această stabilitate se destramă.

Această pierdere a identității celulare poate declanșa tranziția epiteliu-mezenchim (EMT), un proces în care celulele își pierd caracteristicile fixe și dobândesc capacitatea de a migra și de a invada țesuturile din jur. În cancer, EMT este un pas esențial care permite răspândirea tumorii.

Descoperirile au fost publicate în revista peer-reviewed Proceedings of the National Academy of Sciences.

„Ceea ce aduce nou acest studiu este mecanismul de control amonte”, explică cercetătorii, menționând că WWOX se situează deasupra p63 în această ierarhie de reglementare și ajută la menținerea stabilității sale, prevenind cascada care duce la invazie.

În modelele de laborator, pierderea WWOX combinată cu perturbarea supresorului tumoral p53 a dus la o formare mai timpurie și mai agresivă a tumorilor. „Deficitul de WWOX accelerează semnificativ apariția și progresia tumorilor”, a menționat prof. Aqeilan, adăugând că „100% dintre subiecții din grupul cu dublu deficit au dezvoltat tumori, comparativ cu un procent mult mai scăzut din grupurile de control”.

Important este că descoperirile nu s-au limitat la modelele experimentale. În eșantioanele de tumori umane, cercetătorii au observat un model consistent: pe măsură ce cSCC a progresat spre stadii mai avansate, atât nivelurile de WWOX, cât și cele de p63 au scăzut împreună. Această scădere paralelă sugerează că calea este activă la pacienți și nu doar în cadrul de laborator.

Noutatea studiului constă în identificarea axei WWOX–p63 ca regulator al modului în care celulele cancerului de piele își mențin stabilitatea sau dobândesc potențial invaziv și în legarea acesteia de progresia bolii în țesutul uman. Cercetătorii sugerează că aceasta ar putea ajuta în cele din urmă la identificarea pacienților cu risc mai mare de boală agresivă și la oferirea unei noi ținte pentru terapiile menite să prevină metastazele.

O aplicație imediată este evaluarea îmbunătățită a riscului în cSCC. Clinicienii se bazează în prezent pe dimensiunea, adâncimea și histologia tumorii pentru a estima agresivitatea. Nivelurile de WWOX și p63 ar putea adăuga un marker molecular la acel cadru. Deoarece ambele proteine scad odată cu avansarea bolii, nivelurile scăzute pot semnala că o tumoră se îndreaptă deja spre o stare mai invazivă, permițând identificarea mai timpurie a pacienților cu risc ridicat și o monitorizare mai atentă sau un tratament mai intensiv.

Mai mult, deoarece tranziția EMT este un proces central în multe cancere epiteliale, inclusiv cancerele pulmonare, de sân, de colon, precum și cele de cap și gât, descoperirile ridică posibilitatea ca restabilirea funcției WWOX sau stabilizarea p63 să poată ajuta la menținerea celulelor canceroase într-o stare mai puțin invazivă.