De Pesach Benson • 4 noiembrie 2026

Ierusalim, 4 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Plăntuțele de floarea-soarelui pot experimenta un fenomen asemănător unei iluzii optice, întorcându-se către o sursă de lumină mai slabă chiar și atunci când două lumini mult mai puternice strălucesc asupra lor, au descoperit cercetătorii israelieni, dezvăluind modul în care plantele procesează informațiile despre mediul înconjurător fără un creier sau un sistem nervos.

Descoperirile oferă o nouă perspectivă asupra modului în care organismele vii procesează informații complexe fără un sistem de control centralizat. Acestea ar putea ajuta în cele din urmă la îmbunătățirea iluminatului agricol și ar putea clarifica modul în care celulele și bacteriile își percep mediul și își coordonează reacțiile.

Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au descoperit că plantele combină semnale de la receptorii de lumină distribuiți de-a lungul tulpinilor lor. Când lumina sosește din mai multe direcții, interacțiunile dintre aceste semnale pot genera reacții surprinzătoare de creștere.

Într-un experiment, cercetătorii au poziționat două lumini la fel de puternice una în fața celeilalte și au plasat o a treia sursă, mai slabă, în unghi drept. În loc să crească spre oricare dintre luminile mai puternice, plăntuțele de floarea-soarelui s-au curbat spre cea mai slabă, deoarece semnalele generate de sursele opuse s-au contrabalansat reciproc.

Spre deosebire de animale, care se bazează de obicei pe organe senzoriale specializate și pe un sistem nervos central, plantele adună informații prin intermediul unor receptori distribuiți pe corpul lor. Receptorii sensibili la lumină din stratul exterior al tulpinii detectează iluminarea local și o transformă în semnale biologice care influențează în mod colectiv direcția de creștere.

Când semnalele luminoase intră în coliziune

Cercetătorii au expus plăntuțele de floarea-soarelui la lumină albastră din direcții diferite și la intensități variabile, documentându-le mișcările timp de peste 20 de ore. Plantele s-au curbat, în general, spre cea mai puternică dintre două surse de lumină opuse, însă răspunsurile lor nu au fost proporționale cu diferența de luminozitate.

O sursă de lumină de două ori mai intensă decât alta nu a produs un semnal biologic de două ori mai puternic. Acest răspuns neliniar înseamnă că plantele nu însumează pur și simplu lumina receptată. În schimb, ele combină semnale care au fost deja procesate de receptorii lor, producând un răspuns care poate diferi de ceea ce ar sugera doar distribuția fizică a luminii.

Într-un studiu publicat în revista evaluată de colegi Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii descriu acest proces ca pe un răspuns la „suma vectorială a semnalelor transduse”, mai degrabă decât la suma fizică a stimulilor luminoși recepționați.

Descoperirile ar putea contribui, în cele din urmă, la îmbunătățirea sistemelor de iluminat artificial din sere și ferme de interior. Înțelegerea modului în care plantele răspund la lumina care vine din direcții diferite ar putea ajuta cultivatorii să aranjeze iluminatul pentru a încuraja tiparele de creștere dorite, utilizând în același timp energia mai eficient.

Cercetarea ar putea avea, de asemenea, aplicații dincolo de agricultură. Ea poate inspira tehnologii de detecție descentralizate care procesează informațiile prin intermediul mai multor senzori mici, mai degrabă decât printr-un controler central. În plus, i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine modul în care celulele și bacteriile detectează și răspund la schimbările din mediul lor înconjurător.

Modelul matematic al cercetătorilor prezice o altă consecință surprinzătoare: sistemul de procesare a luminii al plantei poate produce un efect asemănător unei iluzii optice. Deoarece sistemul răspunde neliniar la lumina recepționată, direcția pe care o înregistrează efectiv ca fiind cea mai luminoasă poate diferi ușor de direcția care primește cea mai multă iluminare.

Acest lucru nu înseamnă că plantele văd imagini sau că interpretează greșit mediul înconjurător în mod conștient. Mai degrabă, descrie o distorsiune în modul în care sistemul lor senzorial transpune lumina într-o reacție de creștere. Efectul prezis a fost prea mic pentru a fi măsurat direct în experimente din cauza fluctuațiilor naturale din mișcarea plantelor.

„Ceea ce este fascinant este că plantele pot integra informații complexe despre mediul lor fără un creier sau un sistem central de procesare”, a declarat prof. Yasmine Meroz, unul dintre autorii studiului.

„Calculul rezultă din modul în care lumina este simțită și procesată local de-a lungul tulpinii”, a spus ea, adăugând că principiul s-ar putea extinde la celule, bacterii și alte sisteme vii care se bazează pe detecție distribuită.