De Pesach Benson • 16 noiembrie 2026
Ierusalim, 16 noiembrie 2026 (TPS-IL) — Un nou studiu condus de Universitatea Ben-Gurion din Negev a scos la iveală vulnerabilități în sistemele de screening digital utilizate de producătorii de ADN sintetic, avertizând că secvențe genetice potențial periculoase pot fi disimulate și comandate online prin împărțirea lor în fragmente mai mici, aparent inofensive.
Cercetătorii au dezvoltat, de asemenea, un nou algoritm conceput pentru a identifica astfel de amenințări ascunse, oferind o potențială îmbunătățire a măsurilor de biosecuritate pe măsură ce ingineria genetică devine din ce în ce mai accesibilă.
ADN-ul personalizat este utilizat pe scară largă de universități, companii farmaceutice și firme de biotehnologie pentru a dezvolta medicamente, a studia boli, a modifica microorganisme și a produce proteine. Cu toate acestea, tehnologia creează și o provocare de biosecuritate: aceleași sisteme de comandă pot fi potențial exploatate pentru a obține material genetic ce ar putea fi utilizat la producerea de substanțe biologice periculoase.
Descoperirile, publicate în revista evaluată colegial Nature Communications, evidențiază provocările cu care se confruntă o industrie în care clienții pot comanda online secvențe de ADN personalizate și le pot primi direct în laboratoarele lor.
Companiile de ADN sintetic filtrează în mod curent comenzile clienților pentru secvențe asociate cu agenți biologici periculoși, inclusiv toxine. Totuși, standardele de screening existente cer, în general, ca secvențele suspecte să depășească o lungime minimă, de regulă 50 de unități genetice constitutive consecutive, cunoscute sub numele de nucleotide.
Cercetătorii conduși de prof. Rami Pozis și prof. Isana Wexler-Lublinsky au descoperit că această cerință creează o potențială portiță de scăpare. Prin împărțirea unei secvențe periculoase în fragmente mai scurte, un atacator ar putea eluda detectarea deoarece niciun fragment individual nu depășește pragul de screening. Odată livrate, fragmentele ar putea fi potențial reasamblate folosind tehnici standard de laborator pentru a recrea secvența originală producătoare de toxine.
„Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați”
Echipa de cercetare a dezvoltat un algoritm numit Gene Edit Distance (GED) pentru a aborda această vulnerabilitate. În loc să examineze fiecare fragment de ADN în mod independent, algoritmul evaluează dacă mai multe fragmente dintr-o comandă ar putea fi combinate sau modificate pentru a produce o secvență toxică cunoscută.
„Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați, astfel că sistemele de apărare trebuie, de asemenea, să avanseze în consecință”, a spus Shaked Tiuri-Atia, masteranda care a condus studiul.
„În loc să privim doar fiecare segment în mod individual și să ne întrebăm «Este toxic?», algoritmul GED estimează «efortul» care i-ar fi necesar unui biolog pentru a reasambla toxina în laborator. Această perspectivă largă este cea care ne permite să blocăm amenințările disimulate”, a explicat ea.
Pentru a testa capacitățile de screening existente, cercetătorii au creat o bază de date cu secvențe de toxine și au aplicat trei strategii de disimulare: inserarea de ADN inofensiv între fragmente, rearanjarea sau inversarea fragmentelor și distribuirea fragmentelor între mai multe structuri genetice în cadrul unei singure comenzi.
Ei au evaluat apoi două instrumente comerciale de screening, sistemul open-source SeqScreen, instrumentul utilizat pe scară largă de aliniere a secvențelor BLAST și algoritmul lor GED în raport cu secvențe de toxine disimulate și nemodificate, precum și secvențe genetice inofensive.
Sistemele comerciale și SeqScreen au detectat, în general, amenințările atunci când cel puțin un fragment depășea 50 de nucleotide, în concordanță cu directivele actuale de reglementare. Cu toate acestea, trei secvențe care conțineau fragmente mai lungi decât acel prag au fost omise. Companiile responsabile pentru instrumentele de screening investighează discrepanțele.
BLAST a întâmpinat dificultăți în a distinge între secvențele inofensive și secvențele de toxine disimulate. GED, prin contrast, a obținut o precizie de 100% în separarea celor două grupuri, fără a genera rezultate fals pozitive, potrivit studiului.
Cercetătorii au declarat că algoritmul abordează, de asemenea, o provocare majoră în screeningul fragmentelor scurte de ADN: multe secvențe scurte apar în mod natural și nu sunt periculoase. Prin combinarea mai multor fragmente în interogări mai lungi, GED poate identifica potențiale amenințări reducând în același timp alarmele false.
„Acest studiu este un exemplu de test proactiv de penetrare, care își propune să examineze vulnerabilitățile de securitate și să permită companiilor de biotehnologie să le remedieze înainte ca actorii ostili să înceapă să le exploateze”, a declarat prof. Pozis.
Cercetătorii au pus baza lor de date cu secvențe disimulate la dispoziția unor organizații internaționale, printre care International Gene Synthesis Consortium (IGSC) și Synthetic Biology Research Consortium (SBRC), pentru a ajuta la îmbunătățirea standardelor de screening din industrie.
„Mesajul este clar: cu cât biologia este mai accesibilă publicului, cu atât anvelopa sa digitală de protecție trebuie să fie mai strictă”, a afirmat Pozis.
Codul sursă al algoritmului GED a fost pus la dispoziția publicului.




