De Pesach Benson • 13 mai 2026
Ierusalim, 13 mai 2026 (TPS-IL) — Oamenii de știință au descoperit un mecanism de comunicare între celule, necunoscut până acum, care ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unele tratamente împotriva cancerului au fost mai puțin eficiente decât se aștepta, a anunțat Universitatea din Haifa.
Studiul, publicat în revista evaluată de colegi Nature Communications, se concentrează pe receptorul Notch, o moleculă de semnalizare puternic conservată, implicată în modul în care celulele trimit și primesc instrucțiuni de dezvoltare și de reglare, inclusiv în procesele legate de cancer. Până acum, oamenii de știință au crezut că Notch funcționează în primul rând ca un receptor care primește semnale de la alte celule de pe suprafața celulară.
Cu toate acestea, cercetarea israeliană sugerează că receptorul are un rol suplimentar. În anumite contexte, Notch poate participa și la „semnalizarea inversă”, influențând direct celulele învecinate. Această comunicare exterioară poate declanșa celulele din apropiere să înglobeze celule vii într-un proces cunoscut sub numele de fagoptoză. Acest mecanism este asociat de obicei cu îndepărtarea celulelor moarte sau deteriorate, mai degraba decât a celor sănătoase.
„Este posibil ca noul mecanism pe care l-am găsit să ajute la explicarea motivului pentru care tratamentele care se concentrează doar pe semnalizarea internă din interiorul celulelor nu au dus la rezultate vizibile până acum, deoarece receptorul Notch poate influența și celulele învecinate”, a declarat prof. Hila Toledano, unul dintre autorii studiului.
Cercetarea a fost condusă de doctoranzii Heba Abu Rumi și Nivin Sarhan în laboratorul Toledano din cadrul Departamentului de Biologie Umană al universității.
Celulele comunică în mod continuu prin semnale moleculare, permițând țesuturilor să crească, să se repare și să funcționeze corespunzător. Calea Notch a fost recunoscută de mult timp ca fiind unul dintre regulatorii centrali ai acestui sistem, iar perturbările activității sale au fost asociate cu cancerul și cu diverse tulburări genetice.
Pentru a investiga dacă Notch are roluri suplimentare dincolo de funcția sa stabilită, cercetătorii au folosit musculița de oțet Drosophila melanogaster ca organism model. Ei au urmărit comportamentul celular utilizând imagistică live, markeri fluorescenți și modificări genetice țintite.
Rezultatele contrazic modelul standard de semnalizare Notch. S-a constatat că receptorul interacționează direct cu un receptor diferit din celulele învecinate numit Draper, care este implicat în clearance-ul celular și îndepărtarea resturilor. Această interacțiune a declanșat celulele învecinate să înglobeze celule vii, eliminându-le efectiv din țesut.
Important este că acest efect a avut loc independent de calea bine-cunoscută de semnalizare internă a Notch. Chiar și atunci când semnalizarea internă a fost dezactivată experimental, efectul de semnalizare exterioară a rămas. Acest lucru indică faptul că Notch are două moduri funcționale distincte: unul care operează în interiorul celulei și altul care influențează celulele adiacente prin interacțiune directă.
Studiul a găsit, de asemenea, o corelație clară între nivelurile de Notch și eliminarea celulelor: nivelurile mai mari de Notch au crescut rata de înglobare a celulelor, în timp ce nivelurile reduse au scăzut-o. Când receptorul Draper a fost eliminat, procesul a fost complet blocat, confirmând rolul său esențial în mecanism.
Cercetătorii spun că aceste descoperiri pot determina o reevaluare a modului în care sunt studiate bolile legate de Notch, inclusiv anumite cancere. Multe terapii experimentale s-au concentrat în primul rând pe blocarea căilor de semnalizare internă din interiorul celulelor afectate. Descoperirile pot deschide calea către terapii care reprogramează celulele din jur pentru a recunoaște și a elimina mai eficient celulele canceroase.
