De Pesach Benson și Omer Novoselsky • 14 septembrie 2026

Ierusalim, 14 septembrie 2026 (TPS-IL) – Pentru majoritatea pasagerilor, radiațiile cosmice din timpul unui zbor reprezintă o parte minoră din expunerea de zi cu zi. Însă pentru piloți și însoțitori de zbor care petrec sute de ore în aer în fiecare an, aceste diferențe se pot aduna. Noi măsurători efectuate deasupra sudului Israelului le oferă oamenilor de știință o imagine mai clară asupra modului în care radiațiile de la altitudinea de zbor se modifică odată cu activitatea Soarelui.

Studiul nu înseamnă că pasagerii se confruntă cu un nou pericol de radiații. Semnificația sa constă în faptul că furnizează măsurători rare și directe ale radiațiilor cosmice deasupra Orientului Mijlociu și arată că mediul radiațional de la altitudinea de zbor se schimbă odată cu activitatea Soarelui. Pentru echipajele de zbor care petrec sute de ore în aer în fiecare an, o înțelegere mai bună a acestor fluctuații ar putea duce la evaluări mai exacte ale expunerii profesionale pe termen lung.

„Soarele ne protejează de fapt de o parte din radiațiile cosmice. Atunci când activitatea solară scade, acest scut slăbește și mai multe raze cosmice galactice pot ajunge în atmosfera Pământului”, a explicat autorul studiului, dr. Roy Yaniv, pentru The Press Service of Israel.

Yaniv, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și Centrul Medical Sheba, a efectuat cercetarea împreună cu prof. Yoav Yair de la Universitatea Reichman și prof. Colin Price de la Universitatea din Tel Aviv.

Descoperirile se bazează pe șase lansări de baloane de mare altitudine efectuate deasupra sudului Israelului între 2014 și 2016. Baloanele au transportat detectoare de radiații la altitudini de aproximativ 35 de kilometri, permițându-le cercetătorilor să măsoare radiațiile de aproape de sol și până în atmosfera superioară, inclusiv la altitudinile atinse de aeronavele comerciale.

Scutul Soarelui

Măsurătorile au arătat o relație inversă între activitatea solară și radiațiile detectate de instrumente, cu o corelație de minus 0,71. Cu alte cuvinte, nivelurile de radiații au crescut pe măsură ce activitatea solară a scăzut.

Cercetătorii avertizează însă că studiul a inclus un număr limitat de observații, așa că această corelație trebuie considerată orientativă și nu definitivă din punct de vedere statistic.

Pe baza relației pe care au măsurat-o, cercetătorii au estimat că componenta de radiație detectată de instrumentele lor ar putea fi cu aproximativ 40% până la 60% mai mare în condiții de minim solar decât în perioadele de activitate solară maximă. Dar Yaniv a subliniat pentru TPS-IL că aceasta este o extrapolare, nu o măsurătoare directă efectuată în timpul minimului solar.

Pentru pasagerii ocazionali, nu există niciun motiv de alarmă, deoarece radiațiile suplimentare provenite din câteva zboruri pe an sunt mici în comparație cu expunerea generală la radiațiile naturale. Pentru pasagerii foarte frecvenți și în special pentru echipajele de zbor, expunerea cumulativă devine mai relevantă. Nivelurile de radiații depind nu doar de ciclul solar, ci și de altitudinea de zbor, latitudine, rută și durată. Cu cât zborul este mai lung și mai înalt, și la latitudini mai ridicate, cu atât expunerea va crește.

Yaniv a adăugat că Comisia Internațională pentru Protecție Radiologică consideră expunerea la radiații pentru majoritatea pasagerilor ocazionali „neglijabilă”.

De asemenea, cercetătorii și-au comparat măsurătorile efectuate cu baloanele cu EXPACS/PARMA, un model informatic utilizat pentru estimarea radiațiilor de raze cosmice din atmosfera Pământului. Măsurătorile s-au potrivit îndeaproape cu predicțiile modelului pentru componenta electromagnetică a radiațiilor.

Următorul pas al cercetătorilor este să măsoare mai multe componente ale mediului radiațional, în special neutronii, și să colecteze observații în timpul diferitelor faze ale ciclului solar.

Studiul a fost publicat în revista Journal of Geophysical Research: Atmospheres, supusă evaluării colegiale.